Celălalt tip de român

Impresia mea din ultimul timp este că există 2 tipuri de români. Acest lucru este vizibil și în străinătate, și presa abundă de exemple, însă adevărul este că acest lucru este vizibil și în țară, doar că părem să nu vrem să îl acceptăm.

Dacă e să ne începem cu exemplele din străinătate, există un tip de români despre care ne place să spunem că “ne strică imaginea”, adevărul fiind că cerșesc, fură, se ceartă pe stradă sau încalcă legea în moduri foarte inventive. Și există celălalt tip de călător român, care e interesat să își updateze GPS-ul cu obiectivele turistice, își face probleme pentru tarifele de roaming pentru serviciile de date sau se miră câtă mâncare nesănătoasă este servită la micul dejun din restaurantul hotelului. Știm cu mândrie că cei ce citim astfel de articole pe internet suntem probabil în categoria a doua, dar ne mințim când ne spunem că în prima sunt “țiganii”. Nu are legătură cu culoarea pielii. Adevărul crud este că sunt români. O mare parte din ei nu au nicio legătură cu țiganii și totuși fac lucrurile menționate. Și nu cred că a stat cineva să numere câți țigani au plecat din România și și-au văzut civilizat de viața lor într-un loc în care să nu se întrebe ce mănâncă în acestă săptămână.

E foarte important ca lumea să înțeleagă diferența dintre românii buni și românii răi din două perspective. Pentru străini ar fi important să își dea seama că tu și cu “celălalt” român nu sunteți la fel pentru ca să nu te suspecteze că ai intrat în țară cu gândul de a îți monta un cort la marginea orașului, ci să aprecieze că aduci o sumă de bani strânsă în două-trei luni pe care ești dispus să o cheltui foarte ușor în țara lor, cu condiția ca serviciile să fie de calitate. Și mai ales e important să înțeleagă că nu e o problemă pentru tine că ești român. Eu unul sunt mândru că sunt român și nu trebuie cuiva să îi fie milă de mine pentru faptul că sunt din România, “ca ceilalți”. E drept că și “ceilalți români” sunt tot români, dar nu sunt ca mine, la fel cum nici măcar zece mii de chinezi nu pot defini întreaga populație a Chinei. Și după ce autoritățile străine își vor da seama de asta ar fi bine să facă ceva în privința persoanelor care le încalcă legile, fără ca însă să se uite vreodată urât la mine doar pentru că sunt român. La fel cum eu nu m-aș duce să mă plâng poporului chinez referitor la un chinez care mi-a încălcat proprietatea, ci m-aș duce să mă plâng autorităților locale.

La fel de important este însă ca noi, românii, cu toții, să acceptăm faptul că sunt totuși două tipuri de români. Și că în afară de cei din străinătate, care într-un fel sau altul vor fi calmați, avem “celălalt tip de român” și la noi în țară. Și îl vedem din ce în ce mai des și din ce în ce mai aproape. Ne deranjează în trafic, ne deranjează în cartier și din ce în ce mai mult ne deranjează la mare, la munte și acasă. Și nu e o problemă de culoare, nu e o problemă de bani, ci pare să fie o problemă de educație, cultură, motivare și disciplină. Și pe termen lung ne va fi din ce în ce mai greu să recuperăm civilizația pierdută.

Acceptarea însă a problemei cât timp este încă suportabilă, recunoașterea că există și un “alt tip de români” trebuie să ducă, prin pași mici, dar gândiți pe termen lung și cu o minte deschisă, la creșterea nivelului întregii societăți (wow.. de unde a venit asta?) și la izolarea problemelor mai grave.

p.s. Imaginea de mai jos, folosită pentru acest link este luată de pe http://www.sxc.hu/profile/costi

0 Response to “Celălalt tip de român ”

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment